seducătoare

română

Etimologie

Din seducător.

Pronunție

• AFI: /se.du.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului seducătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	seducătoare	seducătoare
Articulat	seducătoarea	seducătoarele
Genitiv-Dativ	seducătoarei	seducătoarelor
Vocativ	seducătoareo	seducătoarelor

1. persoană care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online