Etimologie

Din latină sēdūcere. Confer franceză séduire.

Pronunție

  • AFI: /seˈdu.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
seduce
Infinitiv a seduce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
seduc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să seducă
Participiu sedus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.
    O seduce și apoi o părăsește.
  2. (despre bărbați) a abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi.
    A sedus o fată.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din seduce.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru seduce.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru seduce.

Sinonime

Referințe





(English)

Etimologie

Din engleza medie seduisen, care provine din franceza veche seduire < latină sēdūcere.

Pronunție

  • AFI: /sɪˈdus/
  • AFI: /sɪˈdyus/


Verb


Conjugarea verbului
to seduce
Infinitiv to seduce
Prezent simplu
pers. 3 sg.
seduces
Trecut simplu seduced
Participiu trecut seduced
Participiu prezent seducing
  1. a seduce

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe