sfida
Etimologie
Din italiană sfidare.
Pronunție
- AFI: /sfi'da/
Verb
Conjugarea verbului sfida | |
Infinitiv | a sfida |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sfidez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sfideze |
Participiu | sfidat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație.
- Sfidează moartea.
- A sfida cu curaj un pericol.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a înfrunta cu dispreț
|
Referințe
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'sfida/
Substantiv
sfida f., sfide pl.
- chemare (la întrecere, etc.); înfruntare