sinecdocă

română

Etimologie

Din latină synecdoche.

Pronunție

• AFI: /si.nek'do.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului sinecdocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinecdocă	sinecdoce
Articulat	sinecdoca	sinecdocele
Genitiv-Dativ	sinecdocei	sinecdocelor
Vocativ	'	'

1. figură de stil care constă în extinderea sau restrângerea sensului unui cuvânt, substituindu-se denumirea întregului cu denumirea unei părți a acestuia și invers.

Traduceri

Traduceri