spiriduș

Un spiriduș

română

Variante

• (rar) spirituș

Etimologie

Din latină spiritus.

Pronunție

• AFI: /spi.ri'duʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului spiriduș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spiriduș	spiriduși
Articulat	spiridușul	spiridușii
Genitiv-Dativ	spiridușului	spiridușilor
Vocativ	'	'

1. (în basme și în superstiții) drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli.
2. (fig.) copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat.

Cuvinte apropiate

• spirit

Expresii

• Cu spiriduși = hazliu

Traduceri

drăcușor viclean și poznaș

engleză: leprechaun (English), elf (English) finlandeză: haltija (suomi)

franceză: lutin (français) m.

Referințe

• DEX online