vietate
Etimologie
Din viu + suf. -tate.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului vietate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vietate | vietăți |
Articulat | vietatea | vietățile |
Genitiv-Dativ | vietății | vietăților |
Vocativ | ' | ' |
- ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; viețuitoare.