spolia

română

Etimologie

Din franceză spolier.

Pronunție

• AFI: /spo.li'a/

Verb

Conjugarea verbului spolia
Infinitiv	a spolia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spoliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spolieze
Participiu	spoliat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, (p.ext.), a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui.

Cuvinte derivate

• spoliere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online