spornic
Etimologie
Din slavă (veche) sporĩnŭ.
Pronunție
- AFI: /'spor.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului spornic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | spornic | spornici |
| Feminin | spornică | spornice |
| Neutru | spornic | spornice |
- îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv.
- (despre alimente) care ține mult, care nu se consumă repede; economic.
- (fig.) (pop.) vorbăreț.
- Spornic la vorbă.
- care are spor la treabă; harnic, vrednic.
- care prilejuiește o acțiune cu spor, care se face cu spor; la care se lucrează cu spor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online