sprint

română

Etimologie

Din franceză, engleză sprint.

Pronunție

• AFI: /sprint/

Substantiv

Declinarea substantivului sprint
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sprint	sprinturi
Articulat	sprintul	sprinturile
Genitiv-Dativ	sprintului	sprinturilor
Vocativ	sprintule	sprinturilor

1. mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive.
2. categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online