sufficienza

italiană

(italiano)

Variante

• sufficenza, (înv.) sofficienza

Etimologie

Din latină târzie sufficientia.

Pronunție

• AFI: /suffi'ʧɛntsa/

Substantiv

sufficienza f., sufficienze pl.

1. suficiență, îndestulare

   Ce n'è più che a sufficienza.

2. (p. ext.) vanitate, aroganță, infatuare, trufie

   Parla con aria di sufficienza.

3. (școl.) notă de trecere

Sinonime

• 2: sussiego

Antonime

• insufficienza

Cuvinte derivate

• autosufficienza

Cuvinte apropiate

• sufficiente

Locuțiuni

• a sufficienza

Referințe

• Treccani.it