trufie

română

Etimologie

Din trufă + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /tru'fi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului trufie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trufie	trufii
Articulat	trufia	trufiile
Genitiv-Dativ	trufiei	trufiilor
Vocativ	'	'

1. atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare.

Sinonime

• aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare; obrăznicie

Antonime

• modestie

Cuvinte derivate

• trufaș
• trufă
• trufășie
• trufi
• trufire
• trufit

Locuțiuni

• (loc. adv.) Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat.

Traduceri

vanitate; fatuitate

armeană: ինքնահավանություն (հայերեն) (ink'nahavanut'yun) bulgară: самонадеяност (български) (samonadejanost) f. chineză: 自负 (中文) ebraică: התנפחות (עברית) (hitnapkhût) engleză: conceit (English) finlandeză: omahyväisyys (suomi), itserakkaus (suomi) franceză: présomption (français) f. germană: Einbildung (Deutsch) f.

italiană: presunzione (italiano) f. japoneză: うぬぼれ (日本語) poloneză: zarozumiałość (polski) portugheză: presunção (português) f. rusă: самомнение (русский) (samomnenie) n., тщеславие (русский) (tčeslavie) n. spaniolă: engreimiento (español) m., vanidad (español) f. suedeză: fåfänga (svenska) c. turcă: kibir (Türkçe), gurur (Türkçe)

Referințe

• DEX online