tâlcui
Etimologie
Din slavă (veche) tlŭkovati.
Pronunție
- AFI: /tɨl.ku'i/
Verb
| Conjugarea verbului tâlcui | |
| Infinitiv | a tâlcui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tâlcuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tâlcuiască |
| Participiu | tâlcuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (pop.) a explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci.
- (v.tranz.) a traduce.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online