Etimologie

Din slavă (veche) tlŭmačĩ.

Pronunție

  • AFI: /təl.mə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
tălmăci
Infinitiv a tălmăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tălmăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tălmăcească
Participiu tălmăcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a traduce un text dintr-o limbă în alta.
  2. (v.tranz.) a interpreta, a tâlcui.
  3. (v.tranz.) a explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc.
  4. (v.refl. recipr.) (pop.) a-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva.
  5. (v.tranz.) a exprima, a exterioriza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe