târnui

română

Etimologie

Din târn + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /tɨr.nu'i/

Verb

Conjugarea verbului târnui
Infinitiv	a târnui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	târnuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să târnuiască
Participiu	târnuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a mătura cu târnul.
2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn).

Cuvinte derivate

• târnuială
• târnuire
• târnuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• intrau
• năruit
• nitrau
• ruinat
• rutina

Referințe

• DEX '98 via DEX online