tic

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /tik/

Interjecție

1. (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac.

Cuvinte derivate

• ticăi

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză tic.

Pronunție

• AFI: /tik/

Substantiv

Declinarea substantivului tic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tic	ticuri
Articulat	ticul	ticurile
Genitiv-Dativ	ticului	ticurilor
Vocativ	ticule	ticurilor

1. mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
2. deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cit

Referințe

• DEX '98 via DEX online