ticăi

română

Etimologie

Din tic + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /ti.kəˈi/

Verb

Conjugarea verbului ticăi
Infinitiv	a ticăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ticăie
Participiu	ticăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre ceasornice) a emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac.
2. (v.intranz.) (despre inimă) a bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita.

Cuvinte derivate

• ticăință
• ticăit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ti.kəˈi/

Verb

Conjugarea verbului (se) ticăi
Infinitiv	a (se) ticăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ticăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ticăiască
Participiu	ticăit
Conjugare	IV

1. (v.refl. intranz.) (rar) a lucra încet, fără spor; a se mocăi.

Cuvinte derivate

• ticăială
• ticăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ațici
• cății
• căiți
• citai

Referințe

• DEX '98 via DEX online