tinerețe

română

Etimologie

Din tânăr + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /ti.ne're.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului tinerețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tinerețe	tinereți
Articulat	tinerețea	tinerețile
Genitiv-Dativ	tinereții	tinereților
Vocativ	tinerețe	tinereților

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate.
2. perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac.
3. stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt).
4. oameni tineri; tineret.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• enterite

Referințe

• DEX '98 via DEX online