tinker
 Vezi și : Tinker
|
(English)
Etimologie
Din engleză medie tinkere < tinekere, prin sincopă.
Pronunție
- AFI: /tɪŋkə(ɹ)/
Substantiv
tinker, pl. tinkers
- (metal.) tinichigiu, spoitor, cazangiu
- The tinker mended lots of pots and pans.
- (mai ales în Anglia și Irlanda; înv., peior.) căldărar, lingurar; (spec.) țigan
- (în mod normal precedat de little) copil neastâmpărat, puști, copil ștrengar
- (spec.) cârpaci, reparator
- (p.ext.) cârpăcire, reparare
- (ieșit din uz; mil.) tun mic
- (iht.) mai multe specii de pești; (spec.) aterină
- (ornit.) specie de pinguin (Alca torda); alcă mică
Sinonime
- 2: traveller, (depr.) gypsy
- 3: rapscallion, rascal, rogue, scamp, scoundrel
- 4: tinkerer
- 8: (ornit.) razorbill
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Verb
| Conjugarea verbului to tinker | |
| Infinitiv | to tinker |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
tinkers |
| Trecut simplu | tinkered |
| Participiu trecut | tinkered |
| Participiu prezent | tinkering |