tiradă

română

Etimologie

Din franceză tirade.

Pronunție

• AFI: /ti'ra.də/

Substantiv

Declinarea substantivului tiradă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tiradă	tirade
Articulat	tirada	tiradele
Genitiv-Dativ	tiradei	tiradelor
Vocativ	tiradă	tiradelor

1. (adesea fig.) parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (și cu emfază) o idee, o teză.
2. fragment dintr-o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr-o deosebită intensitate afectivă, spus fără întrerupere de unul dintre eroi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• datări
• radiat

Referințe

• DEX '98 via DEX online