trepădătoare
Etimologie
Din trepădător.
Pronunție
- AFI: /tre.pə.də'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului trepădătoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | trepădătoare | trepădătoare |
Articulat | trepădătoarea | trepădătoarele |
Genitiv-Dativ | trepădătoarei | trepădătoarelor |
Vocativ | trepădătoareo | trepădătoarelor |
- (pop.) persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
- (bot.) (Mercurialis annua) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative.
Sinonime
- 2: (bot.) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
persoană care are anumite obligații în organizarea unei nunți
plantă; floare
Etimologie
Din trepădător.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru trepădător.
- forma de feminin plural pentru trepădător.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online