Trepădătoare (Mercurialis annua)

Etimologie

Din trepădător.

Pronunție

  • AFI: /tre.pə.də'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trepădătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trepădătoare trepădătoare
Articulat trepădătoarea trepădătoarele
Genitiv-Dativ trepădătoarei trepădătoarelor
Vocativ trepădătoareo trepădătoarelor
  1. (pop.) persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
  2. (bot.) (Mercurialis annua) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din trepădător.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru trepădător.
  2. forma de feminin plural pentru trepădător.

Anagrame

Referințe