tresări
Etimologie
Din franceză tressaillir.
Pronunție
- AFI: /tre.sə'ri/
Verb
| Conjugarea verbului tresări | |
| Infinitiv | a tresări |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tresar |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tresară |
| Participiu | tresărit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice.
- Am tresărit când a sunat la ușă.
- (despre inimă) a-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni.
- a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc.
- (fig.) (despre sunete, țipete) a răsuna brusc, pe neașteptate.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a avea o mișcare involuntară momentană (din cauza unui excitant neașteptat)
|