palpita

română

Din franceză palpiter, italiană palpitare.

Conjugarea verbului palpita
Infinitiv	a palpita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	palpit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să palpite
Participiu	palpitat
Conjugare	I

(v.intranz.) (despre inimă) a bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni.
(v.intranz.) (despre oameni) a fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura.
(v.intranz.) (p.anal.) a se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi.
(v.intranz.) (fig.) a se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra.