română

Etimologie

Din franceză palpiter, italiană palpitare.

Pronunție

  • AFI: /pal.pi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
palpita
Infinitiv a palpita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
palpit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să palpite
Participiu palpitat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre inimă) a bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni.
  2. (v.intranz.) (despre oameni) a fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura.
  3. (v.intranz.) (p.anal.) a se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi.
  4. (v.intranz.) (fig.) a se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe