trio

română

Etimologie

Din italiană, franceză trio.

Pronunție

• AFI: /'tri.o/

Substantiv

Declinarea substantivului trio
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trio	triouri
Articulat	trioul	triourile
Genitiv-Dativ	trioului	triourilor
Vocativ	trioule	triourilor

1. compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție.
2. partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale.
3. (fam.) grup de trei persoane (care se află mereu împreună).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• roit
• roti

Referințe

• DEX '98 via DEX online