Variante de scriere Vezi și : müra, múra, můra, mură

română

Etimologie

Probabil dintr-un latină *mula sau derivat regresiv din moare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) mura
Infinitiv a (se) mura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) murez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mureze
Participiu murat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ține unele legume într-o soluție de oțet sau în saramură pentru a le face să se acrească și să se conserve.
    A mura legume.
  2. (v.refl.) (despre unele legume ținute în oțet sau în saramură) a deveni acru și bun de mâncat.
    Varza s-a murat.
  3. a conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.
  4. a muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit.
  5. (fig.) a uda tare, până la piele.
  6. (eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.).
  7. (eufem. despre copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din mura.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mura.

Etimologie

Din mură.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mură.

Referințe