urni

română

Etimologie

Din slavă (veche) urinonti.

Pronunție

• AFI: /ur'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) urni
Infinitiv	a (se) urni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) urnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) urnească
Participiu	urnit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află.
2. (v.tranz.) a pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc.

Cuvinte derivate

• urnire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online