uscățea

română

Etimologie

Din uscățel.

Pronunție

• AFI: /us.kəˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului uscățea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uscățea	uscățele
Articulat	uscățeaua	uscățelele
Genitiv-Dativ	uscățelei	uscățelelor
Vocativ	uscățico	uscățelelor

1. (mai ales la pl.) prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ascuțea

Referințe

• DEX '98 via DEX online