va

română

Etimologie

Din prezent indicativ (persoana 3 singularul, forma populară) al lui a vrea.

Pronunție

• AFI: /va/

Sufix

1. element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă.

Cuvinte derivate

• careva
• ceva
• cineva
• cumva
• cândva
• câtva
• niscaiva
• undeva
• încotrova

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină vadit.

Verb

Expresii

• (la prez.ind. pers. 3 sg.; pop. și fam.) Mai va = mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online