varniță
română
Etimologie
Din bulgară варницa (varnica), sârbocroată varnica.
Pronunție
- AFI: /'var.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului varniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | varniță | varnițe |
| Articulat | varnița | varnițele |
| Genitiv-Dativ | varniței | varnițelor |
| Vocativ | varniță | varnițelor |
- ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier.
- groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online