română

Etimologie

Din vin + sufixul -ărici.

Pronunție

  • AFI: /vi.nə'riʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
vinărici
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vinărici vinăriciuri
Articulat vinăriciul vinăriciurile
Genitiv-Dativ vinăriciului vinăriciurilor
Vocativ vinăriciule vinăriciurilor
  1. (în evul mediu, în țara românească) dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit.


Traduceri

Referințe