volnicie

română

Etimologie

Din volnic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /vol.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului volnicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	volnicie	volnicii
Articulat	volnicia	volniciile
Genitiv-Dativ	volniciei	volniciilor
Vocativ	volnicie	volniciilor

1. (înv.) libertate, neatârnare, independență, autonomie.
2. autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online