vot

română

Etimologie

Din franceză vote.

Pronunție

• AFI: /vot/

Substantiv

Declinarea substantivului vot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vot	voturi
Articulat	votul	voturile
Genitiv-Dativ	votului	voturilor
Vocativ	votule	voturilor

1. exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
2. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc.

Cuvinte compuse

• vot de încredere, vot de neîncredere
• drept de vot
• vot de blam

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online