(English)

Etimologie

Din verbul (to) wrangle („a se certa; a mâna, a dirija animale”) + -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈɹæŋɡlə(ɹ)/


Substantiv

wrangler, pl. wranglers

  1. (om) certăreț, gâlcevitor, arțăgos
  2. (spec.) fel de cowboy
  3. (agr.; spec.) dresor de animale
  4. (în Anglia, la Cambridge; educ.) student care s-a distins la examenul de matematică

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe