zâmbet

română
Etimologie
Din verbul zâmbi + sufixul -et.
Pronunție
- AFI: /ˈzɨm.bet/
Substantiv
Declinarea substantivului zâmbet | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | zâmbet | zâmbete |
Articulat | zâmbetul | zâmbetele |
Genitiv-Dativ | zâmbetului | zâmbetelor |
Vocativ | ' | ' |
- râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor.
- Un zâmbet cuceritor.
- Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet.
- (literar; fig.) strălucire; scânteiere.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
surâs
|
|