Un zâmbet

română

Etimologie

Din verbul zâmbi + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /ˈzɨm.bet/


Substantiv


Declinarea substantivului
zâmbet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zâmbet zâmbete
Articulat zâmbetul zâmbetele
Genitiv-Dativ zâmbetului zâmbetelor
Vocativ ' '
  1. râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor.
    Un zâmbet cuceritor.
    Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet.
  2. (literar; fig.) strălucire; scânteiere.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe