zâmbi

română

Etimologie

Din slavă (veche) zonbŭ „dinte”, bulgară зъбя сe (zăbja se).

Pronunție

• AFI: /zɨmˈbi/

Verb

Conjugarea verbului zâmbi
Infinitiv	a zâmbi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zâmbesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zâmbească
Participiu	zâmbit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde.
2. (v.intranz.) (fig.) a fi (cuiva) favorabil.
3. (v.intranz.) a conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva.

Cuvinte derivate

• zâmbet
• zâmbire
• zâmbitor
• zâmbitură
• zâmbăreț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bizam

Referințe

• DEX '98 via DEX online