română

Etimologie

Din slavă (veche) zonbŭdinte”, bulgară зъбя сe (zăbja se).

Pronunție

  • AFI: /zɨmˈbi/


Verb


Conjugarea verbului
zâmbi
Infinitiv a zâmbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zâmbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zâmbească
Participiu zâmbit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde.
  2. (v.intranz.) (fig.) a fi (cuiva) favorabil.
  3. (v.intranz.) a conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe