puți
Vezi și : puti, putì, pūti, p'uti |
Etimologie
Din latină *putῑre în loc de putēre.
Pronunție
- AFI: /puˈʦi/
Verb
Conjugarea verbului puți | |
Infinitiv | a puți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
put |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să pută |
Participiu | puțit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a emana un miros greu, neplăcut; a mirosi urât.
- Puți a băutură.
- (pop.) a fi semne că are sau va avea loc.
- Pute a bătaie.
- (fig.) (fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) a avea ceva în cantitate mare, a fi plin de...
- Pute piața de mere.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A puți locul sub cineva sau a-i puți cuiva urma = se spune despre cineva foarte leneș
- A puți a pustiu = a fi gol
- Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa
- Parcă îi tot pute ceva = se spune despre cel care este mereu nemulțumit
- A-i puți a... = a simți miros de...
- (adol., vulg.) Vezi că-ți pute curu’! = minți!
Traduceri
a emana un miros urât
Etimologie
Din puți.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru puți.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru puți.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru puți.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru puți.
Sinonime
- 3: (rar) pute