încăleca
Vezi și : încalecă, încălecă |
Variante
Etimologie
Din latină incaballicare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kə.leˈka/
Verb
Conjugarea verbului încăleca | |
Infinitiv | a încăleca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încalec |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încalece |
Participiu | încălecat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
- (v.tranz. și intranz.) (p.anal.) a se urca pe un obiect ca pe cal.
- (v.refl.) a se suprapune.
- (v.tranz.) (fig.) a se face stăpân pe cineva; a domina, a supune.
Cuvinte derivate
Expresii
- A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din încăleca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încăleca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online