înmărmuri

română

Etimologie

Din în- + marmură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mər'murʲ/

Verb

Conjugarea verbului înmărmuri
Infinitiv	a înmărmuri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înmărmuresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înmărmurească
Participiu	înmărmurit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) a rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri.
2. (v.intranz. și tranz.) (în basme) a (se) transforma în piatră.

Cuvinte derivate

• înmărmurire
• înmărmurit
• înmărmuritor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online