marmură

română

Variante

• marmoră
• marmor

Etimologie

Din latină marmor, marmoris.

Pronunție

• AFI: /'mar.mu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului marmură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marmură	marmuri
Articulat	marmura	marmurile
Genitiv-Dativ	marmurii	marmurilor
Vocativ	marmură	marmurilor

1. rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură.
2. bloc sau bucată de marmură cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură.

Cuvinte derivate

• mărmurar
• mărmuri
• înmărmuri

Expresii

• A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online