înscăuna

română

Etimologie

Din în- + scaun.

Pronunție

• AFI: /ɨn.skə.uˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) înscăuna
Infinitiv	a (se) înscăuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înscăunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înscăuneze
Participiu	înscăunat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona.
2. (v.tranz.) a numi, a alege un arhiereu; (p.gener.) a numi într-o funcție, a instala într-un post.

Cuvinte derivate

• reînscăuna
• înscăunare
• înscăunat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online