română

Etimologie

Din a învălui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.lu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învăluit
Singular Plural
Masculin învăluit învăluiți
Feminin învăluită învăluite
Neutru învăluit învăluite
  1. înfășurat, învelit, acoperit; (fig.) (despre voci, sunete etc.) voalat.
  2. încercuit, înconjurat, împresurat.
  3. (fig.) copleșit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat.


Traduceri

Referințe