țâșni

română

Etimologie

Din țâșt.

Pronunție

• AFI: /ʦɨʃ'ni/

Verb

Conjugarea verbului țâșni
Infinitiv	a țâșni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țâșnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țâșnească
Participiu	țâșnit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre lichide, aburi; la pers. 3) a ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură.

   Un izvor care țâșnește printr-o crăpătură.

2. a sări, a împroșca.
3. (despre ființe) a apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna.
4. a porni brusc, a se repezi, a se năpusti.
5. a se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe.

Sinonime

• 1: erupe
• 3, 4: ieși, (reg.) sări, zăleti, (prin Ban. și Transilv.) puștica
• 5: izbucni

Cuvinte derivate

• țâșnire
• țâșnitor
• țâșnitură

Traduceri

a ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe

engleză: burst (English) finlandeză: haljeta (suomi) germană: bersten (Deutsch) indoneziană: meletus (Bahasa Indonesia) italiană: scoppiare (italiano) maghiară: szétpukkan (magyar)

neerlandeză: barsten (Nederlands) portugheză: arrebentar (português) spaniolă: reventar (español) suedeză: brista (svenska) turcă: patlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online