țăpoi

română

Etimologie

Din țeapă + sufixul -oi.

Pronunție

• AFI: /ʦə'poj/

Substantiv

Declinarea substantivului țăpoi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țăpoi	țăpoaie
Articulat	țăpoiul	țăpoaiele
Genitiv-Dativ	țăpoiului	țăpoaielor
Vocativ	țăpoiule	țăpoaielor

1. (reg.) furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc.
2. furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit.
3. căpriorul de la mijloc la casele tărănești.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• optai

Referințe

• DEX '98 via DEX online