frige
Etimologie
Din latină frigere.
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului (se) frige | |
| Infinitiv | a (se) frige |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) frig |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) frigă |
| Participiu | fript |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie.
- (v.tranz. și refl.) a face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde.
- M-am fript la deget, de la plită.
- (despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) a provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).
- (v.intranz.) (despre corpuri fierbinți) a iradia căldură mare; a dogori.
- (v.refl. fig.) (fam.) a se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală
Traduceri
a prăji
|
|