țurcă

română

Etimologie

Din ucraineană, rusă kурка (curka).

Pronunție

• AFI: /'ʦur.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țurcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țurcă	țurci
Articulat	țurca	țurcile
Genitiv-Dativ	țurcii	țurcilor
Vocativ	țurcă	țurcilor

1. bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer țurcan.

Substantiv

Declinarea substantivului țurcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țurcă	țurci
Articulat	țurca	țurcile
Genitiv-Dativ	țurcii	țurcilor
Vocativ	țurcă	țurcilor

1. căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruț
• cătur
• cuarț
• cutra
• acruț
• curat
• cruța
• curta

Referințe

• DEX '98 via DEX online