Slatina
română
Etimologie
Prima atestare documentară a așezării este din 20 ianuarie 1368, când, într-un act oficial, Vladislav I Vlaicu acordă scutire de vamă tuturor negustorilor brașoveni la trecerea peste râul Olt, la Slatina. Actul demonstrează că aici se afla un loc de vamă, lângă care s-a format treptat și un târg. În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina, iar intre 1532-1535 Slatina a servit temporar ca cetate de scaun a lui Vlad Vintilă fiind menționată într-un hrisov. În timpul Revoluției de la 1821 Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor.
Se spune că numele orașului provine din cuvântul slav slatina ("slatină, saramură") sau din numele latin Salatina.
Pronunție
- AFI: /'sla.ti.na/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Slatina | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Slatina | invariabil |
| Articulat | Slatina | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Slatinei | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- oraș din România. Locuitorii se numesc slătineni.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
oraș