română

Etimologie

Din acuzator + public.

Pronunție

  • AFI: /a.ku.za'tor 'pu.blik/


Cuvânt compus

acuzator public

  1. (jur.) persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale.


Traduceri

Referințe