algebră

română

Etimologie

Din franceză algèbre < latină algebra.

Pronunție

• AFI: /al'ʤe.brə/

Substantiv

Declinarea substantivului algebră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	algebră	invariabil
Articulat	algebra	invariabil
Genitiv-Dativ	algebrei	invariabil
Vocativ	algebro	invariabil

1. teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular.
2. manual școlar care se ocupă cu studierea acestor operații.

Cuvinte compuse

• algebra logicii

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bălegar

Referințe

• DEX '98 via DEX online