măruntaie

română

Etimologie

Din latină minutalia.

Pronunție

• AFI: /mə.runˈta.je/

Substantiv

1. totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre; (p.restr.) organele interne aflate în cavitatea abdominală.
2. (spec.) totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor.
3. (fig.) partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc.
4. interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor și al conștiinței.

Expresii

• A ști toate măruntaiele (din cineva) = a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arnăuțime
• amăruntei
• mărunțeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online