bănuit

română

Etimologie

Din a bănui.

Pronunție

• AFI: /bə.nuˈit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului bănuit
	Singular	Plural
Masculin	bănuit	bănuiți
Feminin	bănuită	bănuite
Neutru	bănuit	bănuite

1. (adesea substantivat) care este presupus vinovat; suspect.
2. (reg.) supărat, mâhnit.

Cuvinte derivate

• nebănuit

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului bănuit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bănuit	bănuiți
Articulat	bănuitul	bănuiții
Genitiv-Dativ	bănuitului	bănuiților
Vocativ	bănuitule	bănuiților

1. persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănuți
• bunița
• butani
• băunit
• bântui
• intuba

Referințe

• DEX '98 via DEX online