bănui
română
Etimologie
Din maghiară bánni < bánom ("regret" sau "îmi pare rău").
Pronunție
- AFI: /bə'nuj/
Verb
| Conjugarea verbului bănui | |
| Infinitiv | a bănui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bănuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bănuiască |
| Participiu | bănuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
- Cine ar fi bănuit că se va întâmpla astfel?
- (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
- (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
- (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.
Sinonime
- 1: crede, ghici, gândi, -și imagina, -și închipui, întrezări, presupune, prevedea, socoti, ști, visa, (rar) prevesti, (înv. și reg.) nădăi, (reg.) chibzui, probălui, (fig.) mirosi
- 2: (prin Transilv. fig.) se arde, suspecta
Cuvinte derivate
Traduceri
a presupune